Acasa VpB
Alege bicicleta potrivita!
Contact Scrie-ne!
| CICLOTURISMUL |
| Miercuri, 09 Decembrie 2009 23:31 |
o ramură importantă a turismului activ, sportiv şi de aventură
Bijuteria tehnică numită bicicletă, în afară de utilitatea ei, dovedită zi de zi, în mediul urban, oferă o formă de petrecere a timpului liber, de întreţinere a condiţiei fizice şi de cunoaştere a unor locuri noi, plină de satisfacţii: cicloturismul. În condiţiile actuale de trafic, cicloturismul de şosea, de lungă distanţă, este o activitate riscantă şi neplacută în România. În schimb, reţeaua de drumuri comunale, agricole, forestiere, de poteci şi chiar unele şosele transcarpatice, oferă satisfacţii sportive şi peisagistice deosebite. oricărui pasionat. La categoria "mari traversări", am să amintesc doar câteva, pe lângă Transfăgărăşan, există trasee interesante precum şoseaua naţională DN 67 C, ce traversează Munţii Parâng, pe ruta Novaci - Rânca - Obarşia Lotrului - Oaşa - Sebeş, drumul ce trece peste Munţii Căliman, de la Vatra Dornei spre defileul Mureşului, traversarea Munţilor Apuseni peste platoul Padiş, care se poate face pe mai multe variante, sau “Drumul lui Avram Iancu”, ce traversează Muntele Găina. În Banatul Montan, în masivele Semenic, Nemanu, Aninei, Almăjului, Locvei, Cernei si Ţarcului, există, de asemenea, o reţea impresionantă de traversari şi rute foarte spectaculoase. Acestea sunt doar câteva exemple la care se adaugă sute de trasee foarte atrăgătoare, ce acoperă, practic, fiecare masiv din arcul carpatic. Există tendinţa ca aceste itinerarii să fie parcurse mai ales de către bicicliştii care locuiesc în centrele urbane din imediata apropiere. Se poate spune că cicloturismul montan are un caracter local, de week-end. Sunt puţini, încă, aceia care îşi dedică o perioadă mai lungă, de o saptamană sau două, pentru un concediu activ, care presupune deplasarea la o distanţă mai mare faţă de localitatea de domiciliu. Turismul activ, sportiv şi de aventură este la noi o ramură tânără, o nişă care are condiţii deosebite în România şi care ar trebui promovată cu toate mijloacele. Produsele turistice care combină mai multe ramuri din această categorie, ar putea avea un succes deosebit pe piaţă (programe ce includ mountain-biking, river-rafting, căţărare sportivă, speoturism, canioning, bird-watching, foto-hunting, nordic walking, enduro-turism etc.). Deocamdată, pe piaţa internă, sunt puţine agenţii de turism care oferă programe de cicloturism sau programe combinate în care excursiile cu bicicleta sunt incluse. Pe piaţa externă, concurenţa este foarte strânsă, deoarece în ţările vestice, bicicleta este intens promovată şi există foarte multe oferte de programe turistice ce includ mountain-biking sau evenimente sportive de ciclism montan (bike-festival, bike-marathon, cross-country, down-hill, trial etc.) Există un număr redus de cicloturişti străini, care parcurg, pe cont propriu, trasee din România sau care se află în tranzit spre destinaţii mai îndepărtate. Pe plan intern, există în oraşele mai mari, cluburi sportive, asociaţii sau ONG-uri care şi-au propus promovarea bicicletei, a cicloturismului şi a siguranţei biciclistului în traficul urban. Nu pot să nu amintesc eforturile extraordinare pe care le-au depus, începând imediat după revoluţie, Dr. Radu Mititean de la Clubul de Cicloturism Napoca din Cluj şi, mai recent, George Culda de la Asociaţia “Bate Şaua Să Priceapă Iapa”, din Bucureşti, pentru împlinirea acestor obiective. Se poate simţi, deja, efectul acestor acţiuni, aşa cum pe plan local începem să observăm rezultatele activităţilor iniţiate şi coordonate prin “Verde Pentru Biciclete”. În ultima vreme, se vede o evoluţie foarte bună şi în promovarea bicicletei, ciclismului ca sport şi a cicloturismului, pe Internet. Menţionez doar site-ul www.mybike.ro care a fost printre primele ce şi-au propus să publice articole şi fotografii despre traseele de cicloturism, sfaturi pentru începători privind alegerea şi întreţinerea bicicletei sau echipamentului, relatări din lumea competiţională sau din ture şi multe altele. De atunci, au mai apărut pagini de web româneşti dedicate ciclismului iar unele găzduiesc forumuri foarte active şi utile, dovedind ca există o comunitate a bicicliştilor din România, în continuă creştere. Între drumeţia montană "per pedes" şi cicloturismul montan este o legatură foarte strânsă. De regulă, cei care pornesc într-o tură de mountain-bike sunt iubitori ai muntelui care au o experienţă montană anterioară şi au parcurs multe trasee pe jos. Asfel că bicicleta devine un mijloc de deplasare, aşa cum pot fi considerate schiurile de tură sau un "atu" tehnic, cum ar fi pioletul şi colţarii în turele de iarnă. Folosirea unui mountain-bike de calitate a deschis oportunitatea ca traseele neatrăgătoare pentru mersul pe jos (de exemplu, cele care presupun lungi marşuri pe drumuri forestiere) să devină trasee de cicloturism foarte apreciate. Se poate observa că există totuşi reguli specifice pentru ca o astfel de tură să se desfăşoare în deplină siguranţă. Ciclismul, în general, este un sport cu risc de accidentare iar dacă la acest risc se adaugă şi condiţiile unei ture montane, rezultă că respectarea acestor reguli este foarte importantă. Acest subiect îl vom aborda mai pe larg într-un articol viitor. Fundaţia EnduRoMania (www.enduromania.net) organizează încă din 1995, evenimente de sport-turism. Din 1998, au început să participe şi echipele de biciclişti. Membri ai unor cluburi din Reşiţa, Timişoara, Lugoj, Arad, Caransebeş, Anina au participat la diferite etape în perioada 1998-2002, dovedind că acest concept este practicabil şi cu mountain-bike. Din străinătate, au fost participanţi din Germania, Olanda şi Cehia. Spre deosebire de alte competiţii de mountain-bike (cross-country sau MTB-Maraton), EnduRoMania presupune ca echipe formate din minimum 3 persoane, într-un interval de timp de 5 zile, să atingă 80 de puncte de control aflate pe un teritoriu de aproximativ 40000 kmp (200km/200km), pe trasee liber alese conform hărţilor şi documentaţiei primite de la organizatori. Punctele de control au scoruri diferite în funcţie de dificultate şi distanţa faţă de punctul de întâlnire şi sunt plasate în zonele de interes turistic ce se doresc a fi promovate. Cadrul organizat al evenimentului oferă informaţii, hărţi şi recomandări de trasee, suport tehnic, rezervări pentru cazare, masă şi alte servicii turistice, astfel încât, o echipă de cicloturism montan, poate experimenta o tură de câteva zile, pe traseele din judeţul Caraş-Severin. Un proiect interesant este dezvoltarea Traseului Cicloturistic al Dunării (de la izvoare până la Marea Neagră). În occident, traseul de cicloturism de-a lungul Dunării, este un produs turistic apreciat, mai ales în Germania şi în Austria. În 2004, GTZ (Societatea Germană de Cooperare Internaţională) a avut iniţiativa ca ruta cicloturistică de-a lungul Dunării să fie extinsă. Pe partea românească, Defileul Dunării şi partea dobrogeană a traseului până în Delta Dunării, sunt cele mai atrăgătoare pentru cicloturism. Pentru ca ruta sa aibă continuitate, ar fi necesar ca pe sectorul Orşova- Drobeta Turnu Severin- Hinova, să se amenajeze o pistă specială pentru biciclişti, deoarece în această zonă, deplasarea pe bicicletă, mai ales în grupuri numeroase, este foarte riscantă din cauza traficului intens. Mai multe informaţii despre asta găsiţi la: http://www.donau-info.org/donau.php?pg=4&ld=ro&lg=en&mn=2 După revoluţie, primul club de profil de la noi din ţară, a fost Clubul de Cicloturism Napoca din Cluj (www.ccn.ro). Membri acestei asociaţii, în frunte cu Dr. Radu Mititean, au o activitate intensă de promovare a bicicletei, a cicloturismului şi de apărare a drepturilor bicicliştilor. Aşa a fost iniţiate şi Coaliţia Naţională PROVELO şi, ulterior, Federaţia Bicicliştilor din România, care reunesc asociaţii, cluburi şi ONG-uri ce au aceleaşi preocupări. Tot prin eforturile celor de la CCN a fost elaborată, documentată si publicată Reţeaua Naţională a Traseelor de Cicloturism din România (RNTCR), o lucrare care oferă un standard, bine pus la punct, de clasificare şi marcare a traseelor. În colaborare cu asociaţiile Tinerii Prieteni ai Naturii din Timişoara, Bike-Attack din Reşiţa şi Fundaţia EnduRoMania (pentru baza cartografică), au fost marcate traseele de cicloturism din sud-vestul ţării şi s-a editat un ghid ce descrie aceste trasee şi obiectivele turistice care pot fi vizitate pe parcurs. (http://www.freewebs.com/tpn-rynf/cicloturism.htm) Un alt aspect legat de dezvoltarea cicloturismului este apariţia magazinelor de profil ce comercializează biciclete, piese de schimb, accesorii şi echipament specific.Un mountain-bike de calitate are un preţ ridicat dar bicicletele mai ieftine sunt de calitate inferioară şi nu fac faţă la solicitările unei ture montane. Odată ce preţurile vor deveni mai rezonabile în magazine, se va diminua piaţa de biciclete “second-hand”, a căror provenienţă este. de cele mai multe ori. dubioasă. Deşi, practicanţii cicloturismului montan sunt mai ales tinerii (elevi, studenţi) care fac eforturi finaciare deosebite pentru a-şi satisface hobby-ul, se observă şi apariţia unei categorii de adulţi sau chiar persoane mai în vârstă, care văd în cicloturism o formă excelentă de recreere, de "reîncarcare a bateriilor" sau de menţinere a condiţiei fizice şi a sănătăţii. Desigur, stabilitatea economică şi creşterea nivelului de trai ar contribui mult mai vizibil la formarea unei clientele a magazinelor de articole sportiv-turistice, de echipament montan, a magazinelor specializate pe biciclete şi piese de schimb. Există deja servicii de reparaţii şi întreţinere, a crescut numărul afacerilor profilate pe biciclete şi timide încercări de centre de închiriere, utile mai ales în marile centrele urbane. Evenimentele sportive de ciclism şi de mountain-bike au reuşit în ultimii 2-3 ani să creeze un calendar competiţional destul de aglomerat şi de interesant. De la concursuri regionale s-a trecut treptat la concursuri naţionale cu tradiţie şi participare masivă. Pe lângă MTB-Marathon, cross-country, down-hill, free-style, trial mai există şi concursuri de tip adventure-race, triatlon sau duatlon, în care proba pe bicicletă este importantă. În aceste ramuri sportive au apărut sportivi valoroşi dintre care unii au participat şi la concursuri din alte ţări. O categorie aparte este cea a cicloturiştilor de lungă distanţă care au parcurs pe bicicletă, solitari sau în echipe, drumuri dificile prin toată Europa şi chiar pe alte continente. În România, există încă foarte multe trasee spectaculoase de mountain-biking neexplorate, unele la îndemână, “în grădina din spatele casei”, altele mai greu accesibile. Una din motivaţiile cele mai puternice pentru a porni la drum este acel... "discovery"... chemarea de a căuta trasee noi şi a vedea peisaje inedite, unele aflate chiar în apropierea oraşului. De exemplu, noi, timişorenii suntem situaţi la câmpie, destul de departe de munte. Totuşi, la 10 km avem câteva păduri şi drumuri agricole interesante; la 25-30 km de oraş se află Dealurile Lipovei şi Dealurile Buziaşului, foarte buni pentru o tură de-o zi; la 60 - 70 km, Munţii Zărandului, Munţii Dognecei cu reţele de drumuri forestiere şi poteci; apoi la 100-150 km Banatul Montan, un Eldorado pentru MTB (mai ales că pe trasee nu prea intâlnim turişti care se deplasează pe jos, deci bicicliştii nu deranjează ca în zonele montane aglomerate), traseele urcând până la peste 2000 m altitudine în zona Munţilor Ţarcu. Pentru popularizarea acestor trasee s-au făcut excursii de promovare cu grupuri de biciclişti, încă din 1997 – “Raidurile Triatlon” (se numeau aşa după magazinul în faţa căruia se adunau participanţii), apoi între 1999 şi 2002, mai multe ture făcute în cadrul Clubului de Cicloturism Timişoara, apoi, după 2005, excursii realizate prin Clubul de Ciclism Tibiscus Timişoara (Turul Banatului), ture spontane ca “Astenia Tour”, “Cool-Tour”, sau un pic mai “premeditate” precum cele din seria “Aprilie Nebun” sau “OOctOOmbrie pe dOOuă rOOţi” din 2008 şi 2009. La acestea trebuie să adăugăm şi ieşirile duminicale de masă, organizate în această vară prin campania Verde Pentru Biciclete (alături de celelalte acţiuni ce ţin de utilizarea bicicletei în mediul urban). Subiectele legate de cicloturism sun mult mai multe şi sunt convins că există din ce în ce mai mulţi pasionaţi. Spaţiul şi timpul nu-mi permit acum să abordez şi alte aspecte, dar sper să revin cât de curând cu un alt articol pe această temă. Sper ca informaţiile acestea să vă fie de folos şi vă răspund cu plăcere la orice alte întrebări dacă trimiteţi un mesaj la: Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza Puteţi chiar propune tematica viitorului articol, cu condiţia să fie ceva legat de cicloturism. sănătate maximă şi spor la pedalat, Carol |
