Intr-o zi frumoasa de august, asa pe la sfarsit, ne hotaram eu si cu inca doi prieteni sa mergem la o plimbare cu bicicletele pana la Buzias. Trebuie sa mentionez ca noi locuim in Chisoda. Am plecat cam tarziu, pe la ora 19. Nu ne-am luat nici mancare la noi, nici un telefon pentru urgente, ci doar o vesta reflectorizanta si cate o sticla cu apa. In Timisoara ne-a oprit politia, dar am scapat doar cu o avertizare. Pe drum, fiind inca ziua, nu am folosit vesta pe care o aveam, dar, cum era foarte cald, apa s-a dus repede. Noroc ca in fiecare localitate gaseam cate o fantana si ne improspatam fortele.
Buna ziua. Ma numesc Bogdan si sunt un pasionat al mersului pe bicileta. In ultimii 5 ani am facut multe excurisii de o zi din Timisoara spre alte localitati cum ar fi: Bocsa, Buzias, Lugoj etc… precum si o expeditie de 3 zile pe Semenic.
Dar acum va voi povesti cea mai frumoasa si interesanta expeditie cu bicicleta din viata mea. Expeditia pe Transalpina! (vara 2008 la sfarsitul lunii iunie) Unii dintre dumneavoastra poate ati auzit de acest drum. Este cel mai inalt drum din Romania ajungandu-se in pasul Urdele la 2141 m! Drumul apare pe harta ca drum national (67 C) dar in realitatea este un drum forestier foarte greu de strabatut pentu o masina si inclusiv pentru o bicicleta.
Merg in fiecare zi cu bicicleta, chiar cand dimineata sunt -1,-2 grade C, poate si mai putin. In zilele in care e ud pe jos nu-mi place sa pedalez, exceptand situatiile extreme cand sunt nevoit si ador totusi sa acelerez situatii nedorite. Prefer sa nu montez aripi de protectie pe bicicleta.
Inainte de a ma intitula "298", aveam o bitigla rosie, o conduceam la fel ca si pe aceasta( doar ca in actuala s-au investit ceva banuti frumosi). De 2 veri, lucrez la Mc'Donalds Orizont (centru) -sezonier- si, deasemenea obisnuiam sa merg cu bitigla.
(1 Vote) In vara aceasta am fost in Viena 5 saptamani cu ceva prieteni din toata Europa. Acolo am avut posibilitatea ca intr-o duminica sa merg cu inca 10 persoane pana in Bratislava (ei au mers cu trenul iar eu singur cautand aventura cu bicicleta).
Dimineata la 8 mi-am luat bicicleta si am pornit pe malul Dunarii pe un traseu special pentru biciclisti. Mergand cam 20 km pe malul drept, trebuia sa trec pe cealalta parte, unica solutie propusa de bastinasii austrieci era sa ma intorc 10-12 km si sa trec pe un pod. Fiind demoralizat si nervos deoarece am pedalat mult aiurea si trebuia sa si ma intorc era sa renunt dar am continuat sa merg fiind motivat de dorinta de aventura si adrenalina.
Pe drum am avut parte de diverse peisaje unice si de nedescris... de orasele mici care erau ingrijite, linistite si primitoare. O experienta unica si frumoasa mai ales cand mergi singur cu muzica "in urechi" ai timp sa meditezi mai profund la lucrurile care le vezi si sa distribui mai multa atentie acestora... e frumos sa faci asta ori de cate ori ai posibilitatea. In timp ce pedalam si opream sa beau o gura mica de cola sa ajunga pana la destinatie simteam ca ambele roti nu mai sunt bine umflate si ca puteau apare surprize. A fost bine, am inaintat si am avut grija sa fiu precaut ca sa nu merg pe jos pana la cea mai apropiata gara .
Cu peripetii si multe lucruri intamplate am ajuns dupamasa la 3 si m-am putut intalni cu ceilalti si sa vizitez o noua capitala. Mi-am luat sandwis-urile si am inceput sa mananc in fata castelului pe iarba. Fiind o tara ex-comunista ni s-a spus sa avem grija la bunuri astfel ma cam ingrijoram de bicicleta care nu era a mea. Am pus-o in fata la McDonald si apoi am inceput sa colind orasul alaturi de ceilalti cu gandul la bicicleta.
Seara dupa ce am terminat de vizitat si ma gandeam cum sa ma intorc... mi-am propus sa ma intorc cu trenul alaturi de ceilalti. Mi-am pus bicicleta pe tren si nu mi-am luat bilet (evident neplatind nici taxa de bicicleta) asteptam sa il aburesc pe "nasu" sa nu-mi dea amenda ca nu am apucat sa-mi iau bilet. Cand a venit am incercat sa ii explic si nu intelegea doar slovaca si mi-a dat pace.... astfel drumetia ma costat doar 5 Euro (2 sucuri, o bere si o inghetata) in timp ce pe ceilalti 45 de euro...
(1 Vote) Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand imi aduc aminte de caldaramul natal, de Dambovita cea frumos curgatoare si "limpede precum cristalul", de milionele de masini prin care faceam slalom mai ceva ca Alberto Tomba, asa nu ma dam eu dus din orasul lui Bucur in primavara lui 1994.
Cum sa nu mi-a duc aminte de primul contact suav cu o masina a corpului diplomatic, in spatele Gradinei Icoanei, si de acel frumos salt in aer, o combinatie intre triplu tulup cu tzucahara in echer, salt ce ar fi facut-o invidioasa chiar si pe marea Nadia Comaneci.
Atunci ideile mele s-au combinat cu piatra cubica, am devenit una cu caladaramul, pentru moment efectul a fost mult mai puternic decat efectul "frunzei", asa ca dadeam la pedale precum in ET si pedalozburam deasupra unui oras cuprins de vicisitudinile tranzitiei! Acum numar masinile - 2345 , 2346 , 2347 si astept o... minune! Un oras curat, unde bicicletele zburda pe campii , haideti sa ne dam copii!
Sebastian Gorcea
Aceasta povestire va putea fi votata din data de 27.12.2008 pana pe 11.01.2009
Acasa VpB
Alege bicicleta potrivita!
Contact Scrie-ne!
